Uraganele – Clima se schimba … Cati vor supravietui?

John Barnes, autorul acestui roman science fiction meterologic, ne prezinta un scenariu demn de un thriller ecologic hollywoodian. In anul 2018 o operatiune pacifista a Natiunilor Unite cu scopul de a distruge un depozit ilegal de arme nucleare din Arctic are consecinte devastatoare asupra climei si populatiei globului. 173 de milliarde de tone de metan si o cantitate masiva de energie sunt eliberate in atmosfera cauzand incalzirea accelearata a climei.

Consecinţe: naşterea unui uragan gigant, „mama furtunilor”, care la rândul lui creează alte zeci de uragane mai mici. Împreună uraganele bântuie timp de un an întreaga planetă conturând o nouă lume şi generează 1 miliard de victime. Soluţia, care vine prea târziu, este controversata geoinginerie (modificarea directă, la scară largă, a mediului planetar, în scopul contracarării efectelor schimbărilor climatice provocate de om).

Acest scenariu apocaliptic pare ireal şi foarte îndepărtat, dar evenimentele recente, uraganele Katrina  şi Wilma din 2005 (de categoria 5 pe scara Saffir-Simpson) şi uraganul Sandy din octombrie 2012 (de categoria 2) demonstrează contrariul. Aceste dezastre meterologice provoaca pagube de 100 de miliarde de dolari si mii de victime omenesti.

În ceea ce priveşte cauzele acestor fenomene meteorologice extreme, dovezile recente ale cercetătorilor nu lasă loc de prea multe interpretări. Metanul (CH4), alături de dioxidul de carbon (CO2), este unul din gazele cu efect de seră care contribui la încălzirea globală. Metanul este eliberat anual în atmosferă în cantităţi mari de mai multe surse, printre care şi dezgheţarea permafrosturilor (solurile înghetate din regiunile polare) şi a gheţarilor din zona arctică. În condiţiile unei clime mai calde permafrosturile şi gheţarii din zona arctică s-ar topi mai repede şi ar elibera o cantitate mai mare de metan în atmosferă, adică o cantitate de 1200 de Pg (pentagrame) de metan spre deosebire de 5 Pg de metan, cât este în atmosferă în prezent. Mai multe detalii aici.

Metanul (CH4) este un gaz cu efect de seră, pe locul doi în atmosferă după dioxidul de carbon, ce rămâne în atmosferă aprox. 9 – 15 ani. Metanul are un potential de încălzire globală (GWP) de 21 de ori mai mare decât cel al CO2-ului pe o perioada de 100 de ani şi de 56 de ori dacă se ia în considerare o perioadă de timp de 20 de ani.

Concentratia de metan în atmosferă a crescut cu 158% faţă de nivelul perioadei pre-industriale, acesta fiind responsabil de 18% din efectul de seră generat de activităţile umane.

Sursa imagine.

Liudmila Mehedinţeanu

This entry was posted in Articole, Schimbari climatice and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>