Efectele neintentionate ale politicilor europene >>> uleiul de palmier si biocarburantii

Am gasit azi pe pagina de Environment a celor de la The Guardian un articol foarte interesant despre un raport care semnaleaza niste practici barbare ale producatorilor de ulei de palmier din Asia si Africa. Articolul da impresia ca e scris candva in epoca coloniala, cand citesti despre ”exploatarea lucratorilor de pe plantatii”. Singura diferenta, pare-se, intre acea era a abuzurilor crude asupra populatiilor bastinase si, de ce nu, a mediului, pentru ca Europa sa se imbogateasca de pe urma exploatarii resurselor din acele locuri, este faptul ca traim intr-o lume in care aceste practici se pot semnala si pot face inconjurul lumii cat ai zice ”click”. Si, pentru ca tot am adus aminte de Europa, vreau sa spun ca tot batranul continent este un jucator important in aceasta goana dupa uleiul de palmier.

Politicile europene din ultimii ani includ biocarburantii pe lista resurselor de energie regenerabile, resurse menite sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera, principala cauza a schimbarilor climatice. Ei bine, unul dintre efectele neintentionate ale acestor politici privind biocarburantii – initial bine intentionate si pe care pana si ONGurile le sustineau la acea vreme – este exact ceea ce descrie John Vidal in articolul din Guardian. Europa a creat o piata pentru biocarburanti, pe care o sustine cu subventii grase si suculente, iar uleiul de palmier este nectar pentru industria de biodiesel. Intre timp, cererea din ce in ce mai mare pentru acest ulei i-a crescut pretul, iar companiile producatoare au profitat de acest lucru pentru a se extinde necontrolat in paduri tropicale si turbarii, profitand de avantul intru dezvoltare al guvernelor nationale ale tarilor precum Indonezia. Aceasta nevoie de dezvoltare de-a valma, a permis incalcari grave ale drepturilor omului, pierderea biodiversitatii si, cel mai important in ceea ce priveste Uniunea Europeana, pierderea a importante suprafete de paduri care absorb dioxid de carbon din atmosfera. A luat Europa seama?

In momentul de fata, exista o propunere a Comisiei Europene de reducere a plafonului de biocombustibili si de introducere a unor criterii solide de sustenabilitate pentru acestia in legislatia europeana, dar lobbyul industriei a devenit deja intr-atat de influent incat sa puna bete in roate procesului de reforma legislativa. S-a votat in Parlamentul European in Septembrie, dar propunerea a ajuns la a doua citire, votul fiind impartit. Actualmente,  decizia despre cum ar trebui sa arate viitorul biocombustibililor in UE apartine in mare parte Consiliului, adica Presedintiei Lituaniene si Statelor Membre.

In cazul in care va intrebati cam pe unde se situeaza Romania vizavi de aceasta chestiune, se pare ca aceasta este printre tarile care vrea un plafon cat mai ridicat de biocarburanti. Mai important pentru ce discutam noi este faptul ca Romania nu vrea sa sustina exact partile din propusa modificare legislativa care ar putea interzice comercializarea acelui ulei de palmier de la companii care rad padurile tropicale si biodiversitatea si seamana conflict si saracie in randul comunitatilor.

Daca va intereseaza detalii despre ce se intampla la nivel european, intrati pe www.stopbadbiofuels.org sa aflati mai multe. Intre timp, va recomand sa cititi acest articol bestial pe care l-au publicat cei de la Guardian si pe care l-am tradus integral mai jos.

Mihai Stoica | Coordonator de Proiecte la TERRA Mileniul III

Producatori de ulei de palmier acuzati de incalcarea promisiunilor etice

Plantatii uriase distrug paduri, afecteaza biodiversitatea si pricinuiesc conflicte sociale in Asia si Africa. Acestea sunt concluziile unui raport al unor organizatii internationale pentru drepturile omului.

Un drum de acces in constructie printr-o padure taiata pentru a face loc unei plantatii de palmieri. Fotografie: Chaideer Mahyuddin/AFP/Getty Images

Promisiunile unor mari companii producatoare de ulei de palmier de a isi desfasura activitatea intr-o maniera etica sunt incalcate de practici abusive precum acapararea terenurilor, ignorarea drepturilor omului si exploatarea lucratorilor de pe plantatiile acestora din Africa si Asia.

Intr-o investigatie lunga de 400 de pagini, aceste companii sunt acuzate ca au distrus paduri tropicale, au afectat populatiile de urangutani si au ars si secat fasii considerabile din paduri mlastinoase continand turba[1].

In cadrul acestei investigatii, monitorii – care lucreaza cu grupuri internationale pentru protectia drepturilor omului, precum Forest Peoples Programme din Marea Britanie si Sawit Watch din Indonezia – au vizitat saisprezece concesiuni pentru ulei de palmier din Indonesia, Liberia, Filipinie, Malaezia, Republica Democrata Congo si Camerun, toate operate de catre membrii ai organizatiei Roundtable on Sustainable Palm Oil (RSPO). Aceste companii erau acuzate in mod constant de catre comunitatile locale pentru nerespectarea drepturilor lor cutumiare la terenuri, incalcarea legii si a deciziilor judecatoresti si pentru ca se comportau in asa fel incat sa incurajeze conflictul.

Cererea in crestere la nivel global de ulei de palmier a alimentat o expansiune masiva a plantatiilor pe suprafete intinse ale padurilor din Asia de Sud-Est si Africa, determinand efecte alarmante asupra mediului si societatii pe parcurusul a mai bine de un deceniu. RSPO-ul, care a fost infiintata in 2004 de catre industrie si grupuri reprezentand societatea civila, printre care si WWF, stabileste criterii pentru productia sustenabila de ulei de palmier si incearca sa incurajeze extinderea acestei industrii intr-un mod prin care sa nu cauzeze conflicte la nivel social.

Aproximativ 15% din productia globala de ulei de palmier este certificata ca fiind ”sustenabila” de catre RSPO, ai carei membri reprezinta o gama larga de producatori – de la cei mai mari cultivatori si comercianti de ulei de palmier la companii relativ mici.

”De la infiintare, RSPO-ul a adoptat standarde bune, dar prea multe companii membre nu isi respecta promisiunile facute pe hartie,” a spus Norman Jiwan, directorul grupului Transformasi Untuk Keadilan Indonesia pentru drepturile omului.

Raportul va fi publicat astazi (7 noi.) in Sumatra, unde peste 10,8 milioane de hectare de pamant au fost cultivate cu palmieri meniti productiei de ulei, pentru a coincide cu intalnirea anuala a RSPO din Medan, Indonesia.

Lansarea raportului urmeaza tragerea unor semnale de alarma despre modul in care sunt inlaturate comunitati intregi din Asia si Africa pentru a face loc plantatiilor de palmieri si despre pierderea faunei salbatice, incluzand tigrii. Mai multe organizatii, printre care Banca Mondiala, FAO, Greenpeace si Walhi si-au exprimat ingrijorarea profunda pentru saracirea comunitatilor locale si escaladarea conflictului social in jurul concesiunilor.

Potrivit unora dintre acestea, asumarea voluntara de catre RSPO a regulilor si liniilor directoare pentru ”cele mai bune practici” nu functioneaza, iar organizatia risca sa devina doar o acoperire rusinoasa pentru comportamentul lipsit de etica al business-urilor agricole mari, care profita de pe urma legilor precare ce privesc terenurile.

”La baza acestui esec al ”celor mai bune practici voluntare” sunt legi si politici nationale care neaga sau ignora drepturile la pamant ale populatiilor si comunitatilor bastinase,” zice Marcus Colchester, un consilier al Forest Peoples Programme.

”In graba lor de a incuraja investitiile si exporturile, guvernele calca in picioare drepturile cetatenilor lor. Investitorii globali, detailistii, producatorii si comerciantii trebuie sa insiste sa comercializeze ulei de palmier neintinat de conflict, iar guvernele trebuie sa inceapa sa respecte drepturile comunitatilor.”

Punctul central al ingrijorarii pe care o transmite raportul este sistemul legislativ al Indoneziei, descris ca fiind ”injust”, pentru ca permite exproprierea localnicilor fara sa ia in considerare drepturile acestora recunoscute la nivel international. Legile privind terenurile favorizeaza plantatiile la scara larga si conduc la abuzuri raspandite ale drepturilor omului. Cei care au elaborat raportul au aflat ca extinderea plantatiilor pentru ulei de palmier in statul malezian Sarawak se facea prin acapararea sistematica a pamanturilor bastinasilor Dayak, fara consimtamantul acestora.

”S-a investit foarte mult efort in RSPO… dar pentru nimic,” spune Jefri Saragih, directorul executiv al Sawit Watch, unul dintre membrii fondatori ai organizatiei. ”Putem sa aratam catre unul sau doua rezultate bune pe teren, dar exista mii de conflicte pentru pamant cu companiile producatoare de ulei de palmier si asta numai in Indonezia, iar aceasta problema se raspandeste acum in alte parti din Asia si in Africa. Facem apel la o rezolvare urgenta si cu acoperire larga a acestei crize.”

RSPO a raspuns criticilor printr-o declaratie. ”Sustenabilitatea pietei uleiului de palmier este posibila, dar numai in timp si cu angajamente pe masura. Organizatia este dependenta de bunavointa companiilor de la fata locului si de autoritatile locale, pentru a se asigura ca principiile si criteriile [organizatiei] sunt mentinute. Au existat un numar de cazuri in care membrii nu s-au conformat.”

Acestia au mai spus ca si-au imbunatatit angajamentul vizavi de respectarea drepturilor omului, cerand companiilor sa implementeze politici pentru a combate coruptia, a interzice munca fortata si a impiedica folosirea terenurilor disputate. Cu toate acestea, nu exista nicio obligatie legala pentru ca membrii sa se conformeze cu principiile si criteriile stabilite de RSPO.

”Companiile membre care nu se conformeaza pot pur si simplu opta sa paraseasca organizatia, chiar si in timpul rezolvarii unei plangeri impotriva acestora, in consecinta nefiind nevoiti sa respecte vreuna dintre regulile noastre. RPSO-ul monitorizeaza atent activitatile membrilor acesteia [dar] nu dispune de mijloace legale pentru a-i constrange pe acestia sa se conformeze.”


[1] Cărbune inferior de culoare cafenie-închisă sau neagră, format prin descompunerea lentă a plantelor din mlaștini și întrebuințat drept combustibil și ca îngrășământ.

Sursa: guardian.co.uk

This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>